cum anume te transformi în bărbat? care este acea acţiune care dă la o parte adoleşcenţa dintr-un bărbăţel? este oare prima dată când te-ai ras, prima dată când nu ai plâns chiar dacă îţi murea sufetul în tine? nu am nici cea mai vagă idee şi nici nu ştiu dacă mi-aş dori să ştiu, dar iată vin cu o altă întrebare … cum îţi dai seama că este timpul să cam treci către bărbăţie? către acea strângere fermă de mâna, către vocea groasa care o ascunde din răsputeri pe acea piţigăiată … când?
dacă ajungi la vârsta de 20 de ani şi eşti invitat la un revelion … cum poţi motiva lipsa ta de la acest eveniment ca fiind cauzată de prezenţa unor oameni de care îţi este cam frică? unde este bărbăţia aici? mai rău, de ce lipseşte!!! ce poate fi atât de dur încât să nu poţi suporta prezenţa unor oameni pentru o biată noapte … “oricum vroiam cu adevărat să stau cu ai mei!”
să mai aduc aminte că la petrecere sunt aproximativ 7 oameni cunoscuţi sau că decizia ta a fost luată de o fetişcană înainte ca tu să-îi dai seama ce anume vrei cu adevărat!!
şi unde ajungem?
la bărbăţie … lipsă
Ps> nu ştiu dacă cele spuse mai sus au vreo continuitate sau rezonanţă în creierele voastre, însă în al meu … sunt într-o perfectă ordine
somn’uşor dragilor
